2 Corinthians 1
1 Pavel, apostol al lui Cristos Isus prin voia lui Dumnezeu, și fratele Timotei, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toți sfinții care sunt în toată Ahaia:
2 Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!
3 Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri,
4 Cel care ne mângâie în tot necazul nostru, ca să putem și noi mângâia pe cei care sunt în orice necaz, cu mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu.
5 Căci, după cum suferințele lui Cristos se înmulțesc printre noi peste măsura, tot așa, peste măsura, se înmulțește și mângâierea noastră, prin Cristos.
6 Dar, dacă suntem strâmtorați, aceasta este spre mângâierea și mântuirea voastră; dacă suntem mângâiați, aceasta este spre mângâierea voastră, care vă întărește să răbdați aceleași suferințe de care avem și noi parte.
7 Și nădejdea noastră cu privire la voi este neclintită, fiindcă știm că după cum sunteți părtași la suferințe, tot astfel veți fi și la mângâiere.
8 Căci nu vrem, fraților, să nu știți despre necazul pe care l-am avut în Asia, că am fost copleșiți peste măsură, peste puterea noastră, așa încât ne pierdusem și nădejdea de a mai trăi.
9 Ba, ne vedeam condamnați la moarte, ca să nu ne punem încrederea în noi înșine, ci în Dumnezeu, Cel care învie morții.
10 El ne-a scăpat dintr-un pericol de moarte așa de mare și ne va mai scăpa. În El nădăjduim [că] ne va mai scăpa,
11 dacă vă uniți și voi în rugăciune pentru noi. Astfel, mulți vor aduce mulțumiri pentru noi, pentru darul primit în urma rugăciunilor multora.
12 Aceasta este lauda noastră: mărturia conștiinței noastre că ne-am comportat în lume și mai ales față de voi, cu o simplitate și o sinceritate date de Dumnezeu, [și] nu printr-o înțelepciune omenească, ci prin harul lui Dumnezeu.
13 Căci nu vă scriem altceva decât ceea ce voi citiți și înțelegeți. Și nădăjduiesc că până la urmă veți înțelege,
14 după cum în parte ne-ați și înțeles, și anume că, în ziua Domnului [nostru] Isus, noi suntem motivul vostru de laudă, după cum și voi sunteți al nostru.
15 Cu această încredere, plănuiam mai devreme să vin la voi ca să aveți parte de un al doilea har
16 și de la voi să trec în Macedonia, ca din Macedonia să vin din nou la voi și să fiu trimis de voi mai departe spre Iudeea.
17 Așadar, când am plănuit aceasta am lucrat oare cu ușurătate? Sau, oare hotărăsc eu ca om ceea ce hotărăsc, așa încât pentru mine „Da, da” să fie și „Nu, nu”?
18 Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră față de voi nu este și „Da” și „Nu”.
19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, Cel predicat în mijlocul vostru prin noi – prin mine, Silvan și Timotei – nu a fost și „Da” și „Nu”, ci în El este numai „Da”.
20 Într-adevăr, toate promisiunile lui Dumnezeu în El sunt „Da”. De aceea, tot prin El este și Amin-ul adus de către noi lui Dumnezeu, spre slava Lui.
21 Cel care ne întărește împreună cu voi, în Cristos, și Care ne-a uns este Dumnezeu.
22 El ne-a și pecetluit și ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre.
23 Îl chem pe Dumnezeu ca martor asupra sufletului meu că n-am mai venit la Corint tocmai ca să vă cruț.
24 Nu că am fi noi stăpâni peste credința voastră, ci suntem lucrători împreună cu voi, spre bucuria voastră, pentru că stați neclintiți în credință.